Amestecate- Rodion si Ilisoi

Texte originale:

http://casajurnalistului.ro/visul-lui-rodion/
                     
http://jurnalul.ro/special-jurnalul/reportaje/veste-poveste-1-lasa-i-copiii-sa-fuga-de-acasa-661697.html#
                       
***

Un unchiaș de 61 de ani torpilează doi jurnaliști germani într-o cafenea din Berlin. Asmute pe ei explicații psihedelice despre muzica lui, care oscilează între baroc și satanic: Julieta e bătută cu lanțul de la vapor și îngerii plâng. Cei doi, genul șoricari trendy, stau împietriți și încearcă să-și tragă colțurile gurii-ntr-un zâmbet. Supradoză.

Textul cu Rodion incepe prost. E obsesia asta gonzo-ista pentru relatarea psihedelicului, narcofrazari din astea de Ombladon fara panache (oscileaza intre baroc si satanic). Din nou, e cool sa ai propozitii scurte, dintr-un cuvant, ma gandesc ca autorul a crezut ca e cumva dubstep in proza sau asa ceva. Du-te invartindu-te. 

Însă Rodion și-a construit viața ca un fort, o structură monumentală, și ca să o pătrunzi fără să te strivească trebuie s-o iei piatră cu piatră, de la temelie.

Metaforele astea despre viata ca fiind cetati, castele etc. cu multe caramizi bla bla. Asta e o fantezie literara despre complexitatea vietilor ajunse la final, cum ca sunt niste niste chestii complicate, nuantate, pe care o sa le dezlanam in super scrierea de fata, evident. E asa o chestie sub-sub-Formula AS, dar merge si ca superscriere. Toti viseaza sa scrie despre Michael Caine dintr-un film de Nolan.

La școală se uita la tablă și în liniile zemoase lăsate de burete vedea o junglă de liane. Nu înțelegea mai nimic, a fost mutat brusc de la secția maghiară la română.

Daca chiar vedea linii zemoase si jungle de liane pe tabla, mai bine-l mutau in castelul profesorului Xavier. Dar cred ca de fapt autorul l-a vazut pe Rodion vazand toate alea, probabil printr-o crapatura in caramida vietii.

Fiecare obiect are o istorie și un rol clar în planul hiper-detaliat al lui Rodion.

Pai si care e scopul fiecarui obiect? Hoard-ingul nu e foarte generos narativ, asa ca trebuie inventata o cripto-structura din asta in care Rodion e un fel de Rain Man.

Da, pot simpatiza cu cineva care are foldere numite "SUGACI PROFITORI".

***

Auzisem de tren, de la fraţii mai mari, mi-l arătaseră în cărţile lor de şcoală, seara, la lumina lămpii cu gaz, dar nu-l văzusem aievea niciodată.

Ah, Viorel Ilisoi. Scrie exact genul ala de propozitie tamp-autobiografica care e atat de infuzata in cliseu (cartile scolare, lumina lampii cu gaz) incat retro-puristii de gen DOR din juriu imediat au prins un tremolo. I s-a intamplat omului IN COPILARIE, normal ca e important, secretul vietii e Macaulay Caulkin dandu-se cu aftershave.

fraţii mei îmi spuneau poveşti înspăimântătoare despre fiara care mânca jar şi scotea fum pe nări

Stii ca conditia adulta e in pericol cand vezi ca astfel de expectoratii pre-gimnaziale sunt premiate si considerate "autentice". Recompense de adulti pentru fapte de copii.

Aşa am învăţat să fumez înainte de a merge la şcoală, dar îmi iert asta acum, ca nefumător ce am devenit, conştient fiind că uneori pasiunile te pot duce în direcţii greşite. Dar ce ne-am face fără pasiuni?

 Dar oare ce ne-am face fara Viorel Ilisoi, care pare incapabil sa-si stapaneasca propria frazare?

Ilisoi a mancat pesti cruzi in copilarie. Poate din cauza asta.

Trenul! Nu l-am auzit, întâi l-am simţit în tălpi. Pământul înviase şi mă gâdila. Am alergat spre staţie. Plângeam de bucurie. L-am văzut venind spre mine, mare cât un deal, strălucind ca Făt-Frumos în armură, însângerat de lumina asfinţitului.

Ce trist e cand delirul trece drept inaltare. Dar probabil ca si pentru Ilisoi, si pentru cei din juriu, e mult prea tarziu. Trenul!

Pe atunci copiii nu erau ţinuţi în hamuri. Dormeam uneori pe unde mă apuca noaptea: la stână, la moş Ion, la herghelie, la nănuţul Drăghici, la Baloate, la iaz, în căsuţa din salcâmi.

Cat de relevante sunt toate cuvintele alea pentru oameni care n-au avut 7 ani deodata cu Ilisoi in acelasi catun! Dar e de atmosfera, timp trait, perspectiva subiectiva, chestii.

Am învăţat de la vârsta aceea, atât cât puteam eu pricepe, ceva despre pasiune, despre curaj, despre sacrificiu, despre stropul de nebunie care îţi colorează viaţa.

 Stropul ala ti-a adus locul 3 la un concurs de scrieri proaste.

Copii de plastic, copii de sticlă, într-un joc plin de precauţii, stupide de la un punct încolo, copii care n-au îmbrăţişat niciodată un tren.

Care n-au palpat niciodata un motostivuitor, care n-au adulmecat niciodata un concasor.

Textul cu Franz Ferdinand e lung cat o zi de post si sec ca un cozonac de post, n-am stiut ce sa fac cu el. Textul despre Beligan e relativ OK, deci n-am ce face cu el.